Acest studiu explorează diversitatea genetică a varietăților românești de goji (Lycium barbarum), concentrându-se pe genotipuri cultivate și sălbatice. Cercetarea urmărește identificarea markerilor genetici care ar putea îmbunătăți rezistența la stresul de mediu, sprijinind dezvoltarea unor soiuri de goji adaptate condițiilor locale. Realizat prin analiza variațiilor genomice, studiul a examinat opt genotipuri, incluzând cinci varietăți cultivate și trei plante sălbatice, în regiunile esențiale ale ADN-ului acestora. O atenție specială a fost acordată genelor BODYGUARD (BDG), asociate dezvoltării cuticulei plantelor – un factor important în protejarea plantelor de stres prin creșterea retenției de apă și rezistența la agenți patogeni.
Rezultatele au evidențiat diferențe genetice semnificative între varietățile sălbatice, oferind informații despre trăsăturile adaptive unice ale genotipurilor sălbatice. Variația ridicată în genele BDG în cazul anumitor cromozomi sugerează posibile ținte de cercetare pentru programele de ameliorare axate pe rezistența la secetă și agenți patogeni. Studiul subliniază că genotipurile sălbatice au o heterozigozitate mai mare, indicând o diversitate genetică sporită, care poate fi o resursă valoroasă pentru crearea de soiuri rezistente.
Această analiză genetică pune bazele unor strategii viitoare de ameliorare în România, identificând regiunile genomice cheie asociate cu rezistența. Folosind acești markeri genetici, amelioratorii pot crea soiuri de goji mai bine adaptate pentru a rezista provocărilor climatice și de mediu locale, sprijinind agricultura durabilă și răspunzând cererii crescânde de goji pe piață.
Află mai multe aici https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/38396806/